- aburcá
- vb., ind. prez. 1 sg. abúrc, 3 sg. şi pl. abúrcã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
aburcá
Look at other dictionaries:
aburca — ABURCÁ, abúrc, vb. I. tranz. şi refl. (reg.) A (se) urca, a (se) sui căţărându se, a (se) căţăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – et. nec. cf. urca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ABURCÁ vb. v … Dicționar Român
căţăra — CĂŢĂRÁ, cáţăr, vb. I. refl. A se sui, agăţându se pe un loc înalt (şi abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [var.: (reg.) acăţărá vb. I] – cf. a c ă ţ a. Trimis de valeriu, 06.12.2004.… … Dicționar Român
coţobăni — coţobăní, coţobănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se agăţa ca să ajungă mai sus; a se aburca, a se cocoţa. 2. a se căzni, a se trudi, a se opinti, a se îndârji. 3. a se răţoi, a se coţofeni, a înfrunta (pe cineva). Trimis de blaurb, 27.04.2006.… … Dicționar Român
urca — URCÁ, urc, vb. I. 1. refl., intranz. şi tranz. A (se) deplasa dintr un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ intranz. şi refl. (Despre plante) A se prinde (cu… … Dicționar Român
